Unde te vezi peste 5 ani? este o intrebare uneori adresata de catre HR in cadrul interviurilor si care, uneori, naste comentarii, discutii.

Eu, uneori, adresez aceasta intrebare in cadrul interviurilor, in functie de context, rol, experienta, persoana. Pentru mine aceasta intrebare reprezinta o analiza tip cub rubik, analiza pe care o utilizez in general in activitatea de Managementul Resurselor Umane – privesc din mai multe puncte de vedere, din mai multe unghiuri, o situatie de HR cu impact in Business.

Intrebarea aceasta, pentru mine, tine strict de aspecte profesionale, de acumulare de experienta, de setare de obiective profesionale, de stabilire a unui plan de cariera. Pentru mine, intrebarea se refera strict la ceea ce isi seteaza un candidat pe parte profesionala, ce vrea el in termeni de plan de cariera, aspecte care tin strict de el, din punct de vedere profesional, de vocatia profesionala, nu aspecte care tin de viata personala, de companii, de mediul economic sau social.

E mult mai simplu, si e firesc sa fie asa, sa se discute punctual despre aceasta intrebare, decat sa fie analizati din toate punctele de vedere, toti factorii implicati in stabilirea unui plan de cariera: personalitatea, familia, anturajul, mediul educational, mediul social, mediul economic.

Fiecare are dreptul la o opinie, este perfect normal si logic. Intotdeauna am apreciat oamenii care isi expun opiniile argumentat, cu intelepciune, diplomatie si maturitate, documentate atat din teorie, din informatia scrisa, cat si din experienta, a lor sau invatata de la ceilalti. Nimeni nu se naste invatat, cu totii invatam in fiecare clipa din viata, nimeni nu este perfect, cu totii evoluam in fiecare moment al vietii, iar “azi” suntem mai buni ca “ieri”, dar inca lucram sa fim mai buni pentru “maine”.

Un expert nu s-a trezit peste noapte expert, ci a acumulat experienta zi de zi, an de an. O persoana publica, apreciata pe social media, nu a avut de la prima postare impactul maxim, ci a acumulat atentie in timp.

Ca si exemplu concret: mi-a placut Psihologia in liceu si am urmat o facultate de profil, iar dupa terminarea studiilor am inceput sa lucrez in Resurse Umane urmand de-a lungul anilor un plan de cariera gandit de mine atunci, cu pasi clar definiti:

– am lucrat intai ca si junior intr-o companie unde ma ocupam preponderent de recrutare

– am vrut sa invat recrutarea in mod corect din punct de vedere al profesiei si am lucrat intr-o agentie de recrutare, puternic brand, cu proceduri si procese clare, structurate si profesionist aplicate

– am vrut sa trec la urmatorul pas din cariera si am lucrat intr-o companie in care am invatat ce inseamna rolul de HR Generalist

– urmatorul pas firesc pentru mine au fost rolurile de HR Manager si HRBP

– etapa finala, care presupune, la fel ca si celelalte etape, o invatare zi de zi, o acumulare de experienta in fiecare clipa din viata, este cea care se refera la un rol de Strategic & Operational HR Partner

Toate etapele planului meu de cariera au fost setate si urmarite pas cu pas, analizand strict ce experienta vreau sa acumulez, in timp, pornind de la baza, fundatie, si crescand in ani, spre varf. Am lucrat in companii diferite, alaturi de oameni profesionisti de la care am invatat multe, iar in momentul in care intr-o companie nu am mai avut contextul necesar de a creste pe urmatoarea treapta a planului meu de cariera, am facut schimbarea spre o alta companie, mergand mai departe pe drumul meu profesional stabilit. Am lucrat si intr-o companie unde am putut sa evoluez profesional si am apreciat sansa acordata. Am pastrat legatura cu oamenii cu care am lucrat si fiecare schimbare a fost emotionala, insa din punct de vedere profesional, am stiut intotdeauna ce vreau si unde ma vad peste 5 ani, ca si acumulare de experienta profesionala.

E ca si cum urci, in mod fizic, o scara: treapta pe care esti acum, este mai sus decat cea din spate, dar mai jos decat cea din fata.